Vătămarea prin îngheţ a plantelor are loc adesea toamna, când se instalează brusc o vreme neobișnuit de rece. Multe plante se află încă în creştere toamna şi nu sunt încă pregătite pentru iarna care vine. Procesul de pregătire pentru frig are loc în mod natural, pe măsură ce vremea mai rece se instalează treptat.
Suculența plantelor, menținută de multe ori prin îngrășămintele de sezon târziu și umiditatea ridicată a solului, predispune arbuștii și copacii la vătămarea prin îngheţ.
Deseori efectele îngheţului nu se observă adesea până în primăvara sau vara următoare. Uneori pot fi observate chiar și după 2 sau 3 ani. Plantele afectate pot să înflorească și să facă frunze, dar când vin zilele fierbinți de vară, acestea se ofilesc repede și mor. Acest lucru se datorează, de obicei, deteriorării stratului de cambium de pe membrele majore sau de pe trunchi. Porțiunea sănătoasă a plantei este capabilă să transporte suficientă apă și substanțe nutritive în primăvară, când cerințele sunt ușoare, dar când cererea de apă crește, nu reușește să țină pasul. Piersicile, caisele, merele, prunele și alți pomi fructiferi răspund în acest mod.
Pentru diagnosticarea copacilor care mor brusc la sfârșitul primăverii și la începutul verii, tăiați coaja de la linia coroanei pentru a vedea dacă sistemul rădăcină este încă în viață. Dacă sistemul rădăcină este încă viu sau prezintă lemn mai verde decât porțiunea de deasupra solului, atunci ar trebui suspectat îngheţul. Deteriorarea prin îngheț are ca rezultat întunecarea lemnului chiar sub coaja trunchiului și a ramurilor principale.
Stresul hidric
Fructele perene, cum ar fi cedrul, ienupărul, ligustrul, pot suferi răni în timpul iernii atunci când este disponibilă o umiditate inadecvată sau când temperatura solului este mult mai mică decât temperatura aerului. Deși aceste plante nu „transpiră” la fel de multă apă în timpul iernii ca în timpul verii, ele rămân în continuare active și, prin urmare, ar putea avea nevoie de apă suplimentară în lunile de iarnă.
Când solul este rece și suflă vânturi calde și uscate, rădăcinile nu îşi pot lua suficientă apă pentru a echilibra pierderea prin frunze. Poate apărea îngălbenirea și arămirea frunzelor și chiar moartea. Aceste condiții sunt cel mai probabil să existe la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii. Arborii suferă mai puține daune dacă sunt protejaţi de vânt.
Unele specii de plante au o toleranță mai mică la temperatură rece decât altele. Înainte de a achiziționa plante, aflaţi informații despre rezistența lor la frigul iernii.
În România, plante precum azaleea, ligustrul, oleandrul, piracantha, pittosporum, smochin, crapemyrtle și hibiscus pot fi afectate în timpul iernilor reci. Vătămarea poate consta în doar câteva vârfuri sau ramuri care mor înapoi. Atunci când este cazul, tăierea judicioasă va îmbunătăți aspectul și va echilibra creșterea de sus, dar ar trebui să se facă după ce se determină exact zonele moarte.
Vătămările prin îngheţ pot fi diminuate sau prevenite în totalitate. Următoarele măsuri ar trebui luate în considerare și practicate atunci când este cazul:
- Selectați plante rezistente la iarnă.
- Asistați procesul de întărire prin oprirea îngrășămintelor și a apei la sfârșitul verii și începutul toamnei.
- În zonele uscate, furnizați apă adecvată chiar şi după ce plantele sunt inactive.
- Evitați solurile slab drenate.
- Alegeți locurile de plantare care protejează plantele sensibile de vânturile puternice.
- Păstrați plantele sănătoase prin udare, fertilizare și tăiere corespunzătoare.
